În ziua în care Parlamentul României s-a reunit în sesiune extraordinară pentru a discuta situaţia din ţară, pe 23 ianuarie 2012 – a unsprezecea zi consecutivă de proteste de stradă împotriva Puterii reprezentată de Preşedinte şi Guvernul PDL – pentru chinezi începe Anul Dragonului de apă. Astrologii chinezi susţin că urmează o perioadă în care acţiunile energice şi curajoase vor determina proiecte de mare amploare, anul 2012 urmând să fie un an plin de dinamism. De asemenea, avertizează ei, conflictele politice vor fi şi ele de mare amploare, dar totul răul spre bine, deoarece vor avea drept consecinţă o echilibrare a stării de lucruri, inclusiv în plan economic şi financiar, în 2013. 

Ce ne pasă nouă de credinţa chinezească şi de prezicerile astrologilor chinezi? Uite că ne pasă, pentru că începutul de an pe plaiuri mioritice confirmă din plin prezicerile urmaşilor lui Mao. Iar cei mai conştienţi de probabilitatea extrem de ridicată de îndeplinire a prezicerilor trebuie să fie chiar oamenii PDL-ului, altfel nu se explică de ce au fost aduşi la balcoane 168 de membri de partid, pe post de „public” în Parlament, cu rolul evident de a combate Opoziţia. Adică, un fel de contramanifestaţie la protestul din stradă al românilor care nu-l mai vor nici pe preşedinte, nici pe actualul Guvern. Dar la adăpost, la căldură, după modelul austerităţii propovăduite de Boc şi acoliţii săi, la comanda Întâiului Cârmaci al ţării: să fie la alţii, nu şi pentru noi.

Ideea cu contramanifestaţia e tipic fesenistă, minerească, desprinsă din gândirea politică a primilor ani de după 1989, când Puterea considera că democraţia se limitează la simpla acceptare a existenţei şi altui partid politic decât cel de la guvernare. Mai trist este că aplaudacii şi-au aşezat dosurile în acelaşi balcon din care un cameraman al TVR s-a azvârlit disperat în gol, de unde sindicaliştii au cerut nu o dată respectarea legilor inclusiv de preşedinta Camerei Deputaţilor etc.

Dacă în 2012 la atât se limitează „curajul” majorităţii parlamentare, e de anticipat că barca Puterii începe să ia apă, iar „Dragonului” 2012 îi trebuie doar o plezneală de coadă şi o scufundă.

Dincolo de imaginile plastice şi de glumă, e de remarcat unanimitatea de păreri în rândul analiştilor politici: România are o singură şansă de depăşire a crizei politice, sociale şi economice – alegerile parlamentare anticipate. Nu la toamnă, ci cât mai grabnic. Nu comasate cu localele, ci separate. Prin comparaţie, discursurile ţinute de Boc şi tovarăşii lui în ale proastei creşteri şi catastrofalei guvernări duc în derizoriu până şi ideea că printre pedelişti s-ar mai găsi şi oameni oneşti şi realişti, capabili să accepte că au avut o şansă – să scrie istorie în timpul „marii crize economico-financiare din 2009-2012”, oferind ţării şi populaţiei soluţii fezabile şi suportabile de depăşire a  dificultăţilor  – şi au irosit-o cu mult elan. Din incompetenţă, suficienţă, lăcomie, prostie, orgoliu – adică tot ceea ce li se reproşează în stradă.

Dovada cea mai elocventă a obtuzităţii şi infantilismului politic al actualei puteri este aducerea în lumina reflectoarelor a lui Theodor Stolojan – ultimul personaj credibil din rândurile sale – pentru o reprezentaţie patetică, de reproducere în ritm sacadat a textelor debitate plat de Boc şi lătrate de Voinescu. Manevra le-a reuşit: l-au descalificat şi pe Stolojan în ochii oamenilor. Inclusiv ai celor de la balcon.

Constanţa MOCANU